Over_my_Head

A mai trecut o zi... Pe blogg de abia e prima. Și nu știu dacă am început cu dreptul :( Cred că istorii de acestea sunt sute, și mă întrebam dacă face, și am ajuns la concluzia că trebuie măcar să încerc ca să găsesc pe cei ce mă vor înțelege. 

Totul începe de la o nesatisfacție. Vă întrebați ce nesatisfacție poate fi la vîrsta dată? Tînăr și cu viața înainte... Încercați să ghiciți? Ce mai întreb de parcă cineva citește sau va citi... Răspunsul e cel mai banal - Dragostea. După ce am scris acest cuvînt am pierdut toată încrederea că trebuie să scriu. Dar totuși scriu, continui, merg mai departe. 

Știți care e cel mai strașnic lucru ce i se poate întîmpla unui om? Este părerea mea proprie însă mi se pare strașnică singurătatea cu liniștea sa asurzitoare. Mii de oameni te înconjoară însă străin ești tu pentru dînșii și ei pentru tine, astfel încît ajungem să fim chit. Singurătatea este crudă, dar are ea totuși un plus. Te pune pe meditat și îți limpezește gîndurile. Dar ce folos că se limpezesc dacă nu ai cui împărtăși. Eu iată că le împărtășesc măriei sale internetului. Ar fi naiv să cred că deja m-am maturizat căci am rămas tot copil numai că am crescut fizic. Și încă mai naiv ar fi să cred că tot ce voi spune acum va fi pură filozofie. Nicidecum. Voi încerca doar să povestesc lupta vieții mele și poate voi găsi suflete înfrățite de aceleași gînduri și frămîntări sufletești... 

Încă e devreme să aștept comentarii, dar totuși scrieți cine vrea...